Salată de vinete

Vă voi spune cum se face,
Tot în versuri preschimbată,
Știind sigur că vă place,
Din vinete, o salată.

Este foarte delicioasă,
S-o facă, oricine știe,
Dar rețeta-i mai frumoasă,
De ți-o spun în poezie.

Și așa, ca pân’acuma,
Serios, dar și în șagă,
Fără să mă-ntrec cu gluma,
O să-ți scriu rețeta-ntreagă.

Vinetele, cât mai coapte,
Să le iei, pentru salată,
Alegându-le pe toate,
Tot bucată cu bucată!

Mai închisă, este bine,
Culoarea, ele s-o aibă
Ca, salata ce devine,
Să arate și mai albă!

Într-o tavă pregătită,
Cât mai bine, ordonând,
Să așezi, într-o clipită,
Vinetele, rând pe rând!

Și le dă apoi, pe toate,
În cuptor, până se coc,
Dar mai bine-i, de se poate,
Să le coci, rapid, pe foc!

În rolă, la focul tare,
Pînă arse-or să arate,
Întoarce pe fiecare,
Progresiv, pe câte-o parte!

Când sunt gata, tu le scoate,
Pe o masă, din cuptor,
Și le curăță pe toate,
Rând pe rând, foarte ușor!

Într-o sită-ncăpătoare,
Miezul alb, dacă l-ai pus,
Presară puțină sare,
Și le las-apoi la scurs!

Iar după acestea toate,
Vor rămâne fără apă,
Și-atunci, de le vezi uscate,
Poate treaba să înceapă!

Câte una, nu deodată,
Mărunțește-le ușor,
Tot bucată cu bucată,
Pe un fund, c-un tocător!

Într-un vas, destul de mare,
Ia-le la amestecat,
Presărând, după gust, sare,
Și uleiul, picurat!

Și amestecă-le bine,
Cu putere, într-o parte,
Ca salata ce devine,
Consistentă să arate!

Mai mult, de vrei să îți placă,
Gustul, care a ieșit,
Ia o ceapă și o toacă,
Pe un fund, cu un cuțit!

Și-apoi, pune în salată,
Ceapa fină, ce-ai tăiat,
Și-o amestecă pe toată,
Până s-a încorporat!

Pe-un platou, pune-o, de-i gata,
Și cu grijă o așază,
Niveleaz-apoi salata,
Și cu gust, o decorează!

Iar când o servești pe masă,
Ca un antreu, prezentată,
Va fi foarte aspectuasă,
Și nespus de-apreciată!

De este vreo sărbătoare,
La o masă de elită,
Ori, o zi ca orișicare,
I-o mâncare potrivită.

Nu uita, că de frumoasă
Și ornată, o vei face,
Când o guști, e delicioasă,
Dar și ochiului îi place!

Gabriela Raucă