Ciorbă de cartofi

Chiar de sunt plecată-n lume,
Foarte des eu pun pe masă,
O ciorbiță de legume,
Ca la mama mea acasă!

Deși orișicine știe,
Ciorba să o pregătească,
Eu acuma îți voi scrie,
O rețetă românească.

Din legume preparată,
Totdeauna ea a fost,
Ciorba noastră preferată,
Sau de dulce, sau de post.

Și atunci când poezia,
Chiar și când gătești îți place,
Îți voi face bucuria,
Citind versuri s-o poți face.

Cartofi făinoși și ceapă,
Țelină și pătrunjel,
Ardei, roșii, multă apă,
Verdeață și morcovel.

Ca să fie foarte bună,
Dacă post acuma nu-i,
Lapte acru și smântână,
În ciorbiță să mai pui!

Într-o oală-ncăpătoare,
Ceapă, rădăcini tocate,
Pune-le la fiert, cu sare,
Curățate și spălate!

Ele, de sunt clocotite,
Pune cartofii tăiați,
Bucățele potrivite,
După ce-au fost curățați!

Fierbe-le apoi pe toate,
Ca să fie numai bune
Și-apoi roșiile tocate,
Tot în oală, tu le pune!

Verdețuri, bine spălate,
Ce din timp ai pregătit,
Toacă-le mărunt pe toate,
Pe un fund, cu un cuțit!

Le adaugă în oală,
După roșii, imediat,
Și apoi, mai pui acreală,
Câtă-ți place, pe gustat!

Când ciorbița e gătită,
Și toate au clocotit,
Se dă oala de pe plită,
Până când s-a potolit.

De postești, ciorba e bună,
Și o poți gusta pe loc,
Iar de nu, pune smântână
Și-o mai dă puțin pe foc!

Iar de-o pui în farfurie,
Când e gata de mâncat,
Va fi pură poezie,
Ciorba ce ai preparat.

Gabriela Raucă