Pește la cuptor

De la baltă, plin de pește,
Un pescar, cu carul lui,
Deodată se ivește,
De pe culmea dealului.

Și îmi dăruiește mie,
Un coș plin cu peștișori,
Să-i prepar, încât să fie,
Minunați de bunișori.

Eu, extrem de bucuroasă,
Fiindcă peștele îmi place,
O mâncare savuroasă,
Am pornit pe dat’ a face.

Peștele, de măruntaie
Și de solzi l-am curățat,
Făcându-i un pic de baie,
Fiindcă trebuia spălat.

Și-ntr-o tavă, pe hârtie,
Condimente-am presărat,
Ca, de-i preparat, să fie
Bun de iute și sărat.

Piper, sare, boia dulce,
Curry, Chilli, dacă vrei,
Mâncării gust vor aduce,
Intregind savoarea ei.

Punând ulei de măsline,
Nici puțin, dar nici prea mult,
I-am tăvălit foarte bine,
În amestecul făcut.

În tava, destul de mare,
Peștii-n rând i-am înșirat,
Și la focul nu prea tare,
În cuptor i-am așezat.

Iar apoi, ca să se coacă,
Nu mai mult de-un sfert de ceas
I-am lăsat, ca să îmi placă,
Gustul care le-a rămas.

Spune-o vorbă, c’orice pește,
Fie mare, fie mic,
Mămăliga prăpădește,
Nemairămânând nimic.

Cu mămăligă pripită
Și mujdei de usturoi,
Am mâncat, într-o clipită,
Nu un pește, ba chiar doi.

Mămăliga, nu prea mică,
Eu o vreau, când am a face,
De-a rămas, cu smântânică,
S-o mănânc, mie îmi place.

Gabriela Raucă