Mâncăruri,  Poezii gustoase

Tochitură moldovenească

Acum , o să trebuiască,
Să-ți prezint o tochitură,
Ca la noi, moldovenească,
De să-i simți gustul în gură.

Poți s-o faci oricând, acasă,
Da-i mai bună de Crăciun,
Că, parcă e mai gustoasă,
După Post, pot să îți spun.

Iarna, în bucătărie,
Când afară viscolește,
În orice gospodărie,
Tot omul o pregătește.

Carne slabă, sau mai grasă,
Costițe, ori dezosată,
Cârnăciori gustoși, de casă
Și slănină afumată.

În cratiță, prima dată,
Pui bucăți mici de slănină,
Proaspătă sau afumată,
Ce jumări o să devină.

Pe un fund de lemn, pe masă,
În bucăți, carnea o tai,
Dezosată, slabă, grasă,
Cum iți place și cum ai.

Când slanina se topește,
Nu prea mult, da-i rumenită,
Pune carnea și-o prăjește,
În grăsimea clocotită!

Dar, deodată să nu-nceapă,
Prea mult să se rumenească,
Picură puțină apă,
Ca, întâi să se călească!

Și să fie mai gustoasă,
Tochitura ce-o prepari,
Pune și cârnați de casă,
Bucățele, nu prea mari!

Și învârte-le pe toate,
Până când sunt rumenite,
De-s gata, le dă deoparte,
C-un capac acoperite!

Tot așa, ca și la pește,
Tochitura, parcă strigă,
Că la ea se potrivește,
Să prepari o mămăligă.

Pui, într-un ceaun mai mare,
Să fiarbă, destulă apă,
Mai presari puțină sare,
Pan‘ să fiarbă să înceapă!

Iar când apa clocotește,
Torni mălai, să se-oparească,
Și fiindcă mereu „chiftește“,
Pui capac, să nu stropească.

După câteva clipite,
Iei capacul de pe el
Și te pui pe învârtite,
Cu un făcăleț, sau tel.

Și-o să vezi, că în Moldova,
E așa cum îți spun eu,
Pentru „făcăleț“, e vorba,
„Culeșer“, sau „melesteu“.

Mămăliga, să se-ngroașe,
O amestecă, să fie,
Lipsită de cocoloașe,
Când o pui pe farfurie!

Tochitura-i preparată,
Mămăliga e și ea,
Le poți așeza, pe dată,
Să le ai, pe masa ta.

Să pui pe o farfurie,
Cărnurile rumenite,
Mămăliga aurie,
Brânză și ouă prăjite!

La așa o tochitură,
Potrivite sunt „curechi“,
Tăvălite în untură,
Și la urmă, un vin vechi.

Iar de-această poezie,
Ți-a lăsat apă în gură,
Du-te în bucătărie
Să prepari o tochitură!

Dar de timpul nu-ți permite,
Sau, Crăciunul de n-a fost,
Așteaptă și stai cuminte,
Până vom ieși din Post!

Gabriela Raucă

În a mea bucătărie Mereu se vor întâlni, Dragostea de poezie Și plăcerea de-a găti.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: