Mare mi-era bucuria,
Că-ntrebată ieri am fost,
Dacă fac și poezia,
Pentru „Mucenici de Post”.
Eu mi-am dat acum silința
Și de scris m-am apucat,
Să vă-ndeplinesc dorința,
Așa cum am învățat.
Chiar de-i post și nu se poate,
Să mănânci tot ce îți place,
Vei vedea o bunătate,
Ce simplu se poate face.
Într-un vas destul de mare,
Pui drojdie în făină,
Cu arome, zahăr, sare
Și ulei, sau margarină!
Mai adaugi, cum se cere,
Apă caldă peste toate
Și le-amesteci cu putere,
Îndelung, dacă se poate!
Să devină mai pufoasă,
Ia și coca la trântit,
Cât mai tare, pe o masă,
De-o sută de ori, voit!
Când e gata frământatul,
La căldură, să dospească,
Într-un vas să lași aluatul,
Până dublu o să crească!
Îl împarți în bucățele,
Patruzeci, ele să fie,
Nici prea mari, nici mititele,
Așa să îți placă ție!
Fiecare bucățică,
O întinzi și-o răsucești
Și atât cât e de mică,
Formă de „opt” o împletești!
Iar în tava tapetată,
Cu hârtie pergament,
Tot bucată cu bucată,
Îi așezi pe rând, atent!
Cu zahăr topit în apă,
Să îi ungi pe toți frumos,
De se coc, ei să înceapă,
Să aibă aspect lucios.
Și la focul nu prea tare,
Mai degraă potolit,
Dă-i la copt, făr-așteptare,
Până când s-au rumenit!
Și-n a ta bucătărie,
De mireasmă o să pici,
Când pe masă, o să fie,
Patruzeci de „Mucenici”.
Unși cu miere aurie
Și cu nucă, presărați,
Ei vor fi o poezie,
Pe-ndelete savurați.
Iar această sărbătoare,
Ce la noi mereu a fost,
E o bucurie mare,
Chiar și-atunci, când cade-n Post.
Rețeta
2 kg făină
250 g zahăr
80 g drojdie proaspătă
2 pliculețe drojdie uscată
100 ml ulei
1 litru apă caldă
coajă de lămâie
zahăr vanilat
sare
miere
nucă măcinată