Sfinți Mucenici

La-nceput de primăvară,

Chiar de sunt demult aici,

Țin tradiția din țară,

Făcând „Sfinții Mucenici”.

Și aș vrea să fac vreodată,

„Sfințișori” ca-n București,

Dar eu scriu rețeta toată,

De la cei moldovenești.

Din a mea bucătărie,

Îți voi spune, dacă vrei,

Cum să-i faci, în poezie,

Așa, ca de obicei.

Pune drojdie, făină,

Ouă, zahăr, iaurt, sare,

Pune unt, sau margarină,

Într-un vas destul de mare!

Le amestecă pe toate

Și formează un aluat,

Ce cu forță, cât se poate,

Îl vei lua la frământat!

Liniștit, tu nu îl lasă,

Cu putere îl izbește,

De-o sută de ori, pe masă

Și-apoi, te mai odihnește!

Și făcând astă bravură,

Dă aluatul la dospit,

Mai aproape de căldură,

Ca să crească liniștit!

Iar când coca e gătată,

Împarte-o în jumătate

Și apoi, încăodată

Și-nc-odată, orice parte!

Dacă opt bucăți de toate,

Din aluat ai obținut,

Fiecare-n cinci o-mparte,

Pân‘ patruzeci s-au făcut!

Fiecare bucățică,

S-o întinzi, s-o răsucești

Și așa, ca în pozică,

Un „opt” mic, să împletești!

Și făcând așa ispravă,

Nici prea mari, dar nici prea mici,

Tu vei înșira în tavă,

Patruzeci de „Mucenici”!

Cu ou bătut și cu lapte,

Să îi ungi pe toți, frumos,

Ca ei, bine să arate

Și să aib-aspect lucios!

Dă-i la copt, tavă cu tavă,

În cuptorul încălzit,

La foc mediu, fără grabă,

Până când s-au rumenit!

Pe-un grătar apoi îi lasă,

Din cuptor când i-ai luat,

Rumeni, cu fața frumoasă,

Numai buni de savurat.

Și cu ei vei umple masa,

În a ta bucătărie,

Dar mireasmă-n toată casa,

Împrăștiată, o să fie!

Unul, în farfurioară,

Să-l mănânci, tu de îl pui,

Dă-l cu miere și presară,

Nucă, pe deasupra lui!

Iar de gustul lor îți place

Și iubești a lor savoare,

An de an, tu îi vei face,

La această sărbătoare!

Rețeta:

2 kg. făină
4 linguri unt sau margarină
500 g. zahăr
6 ouă
2 cuburi de drojdie
2 pachețele drojdie uscată
1 litru lapte batut sau iaurt
vanilie
coajă de lămâie

miere

nucă măcinată