Poezii gustoase,  Torturi

Soarele și Luna

Vorbește Soarele cu mândra Lună,

Și îi aruncă o privire dulce,

Pe când, ea îi urează: „Noapte bună!”

Și-i spune „somn ușor!”, ca să se culce.

Dar Soarele, să plece nu se-ndură,

Fiindcă mai este, încă, ziua plină,

Pe jumătatea lui de prăjitură,

Cât el mai strălucește, e lumină.

În jurul Lunii, stele presărate,

Ca într-un univers de ciocolată,

Admiră-acum și ele, încântate,

Idila, între astre-nfiripată.

Și-n timp ce ele se privesc, întruna

Și se alintă cu suave șoapte,

Vă spun rețeta „Soarele și Luna”

Anume, pentru tortul „zi și noapte”.

Și-așa cum fac de fiecare dată,

Un mod de preparare a descrie,

Înmoi condeiul meu în ciocolată,

Ca să creez o dulce poezie.

De-aceea pentru tortul „zi și noapte”,

Este nevoie, a fi pregătite

Și două blaturi, dinainte coapte,

Care să aibă culori diferite.

Din gălbenușuri, zahăr, ciocolată,

Cu unt, un blat mai negru se mixează,

Cacao, praf de copt, nucă tocată

Și-apoi făină se încorporează.

La urmă, peste tot, se pune-acuma,

De sus în jos, cu grijă învârtită,

Bătută din albușuri, toată spuma

Și cu un pic de zahăr îndulcită.

Iar pentru-a deveni fenomenală,

Se toarnă într-o formă tapetată,

Cu o hârtie de copt, specială

Sau doar cu unt și cu făină dată.

Pentru o oră, în cuptor se pune,

La focul potrivit, până se coace,

Iar între timp voi arăta și spune,

Cum cel de-al doilea blat se poate face.

Se bat albușuri, cu un pic de sare,

Iar când din ele-o spumă se formează,

Se mai mixează, la putere mare,

Cu zahărul, ce se încorporează.

La urmă, praf de copt și cu făină

Și nucă-apoi, cu un cuțit tăiată,

Ca prăjitura asta să devină,

Spectacol de savoare minunată.

În forma, dinainte pregătită,

Se pune toată și se netezește,

La copt se lasă, până-i rumenită,

Și-apoi, deoparte, până se răcește.

La fiert se pune laptele, cu sare,

Zahăr, făină, ouă se mixează,

Se-adaugă-nvârtind cu grijă mare,

Până o cremă groasă se formează.

Și se mai pune-n cremă, de-i fierbinte,

O ciocolată, care se topește,

Cacao și cafea și-apoi, cuminte,

Se dă deoparte, până se răcește.

Cu untul moale-apoi o să se frece

Și-așa devine crema mai gustoasă,

Iar după ce va sta puțin la rece,

Se bate tare, pentru-a fi pufoasă.

Se taie blatu-n felii transversale,

Încât cel negru-n trei, să se separe,

Iar celălalt, în două părți egale,

Intercalate-apoi, după culoare.

Se pune un blat negru, apoi cremă,

Iar unul alb, deasupra se așază

Și mai departe, cu aceeași schemă,

Tortul, încet, încet se finisează.

Apoi se pregătește o glazură,

Două culori, ciocolată topită,

Care se toarnă-ncet pe prăjitură,

Să fie-n zi și noapte împărțită.

Și pe o jumătate este soare,

Iar dincolo sunt stelele și-o lună,

Fiindcă-ntr-o parte este ziua mare,

Pe când cealaltă-ți spune „Noapte bună!”.

Și chiar dacă nu e perfecțiune,

Decorul de pe-această prăjitură,

Fără vreo îndoială, vă pot spune:

Savoarea ei înseamnă artă pură.

Iar dacă tai, din el, câte-o felie,

Ori altcuiva, îl dăruiești cu totul,

În orice caz, va fi o bucurie,

Și-o desfătare pentru gusturi, tortul.

În a mea bucătărie Mereu se vor întâlni, Dragostea de poezie Și plăcerea de-a găti.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: