Vorbește Soarele cu mândra Lună,
Și îi aruncă o privire dulce,
Pe când, ea îi urează: “Noapte bună!”
Și-i spune “somn ușor!”, ca să se culce.
Dar Soarele, să plece nu se-ndură,
Fiindcă mai este, încă, ziua plină,
Pe jumătatea lui de prăjitură,
Cât el mai strălucește, e lumină.
În jurul Lunii, stele presărate,
Ca într-un univers de ciocolată,
Admiră-acum și ele, încântate,
Idila, între astre-nfiripată.
Și-n timp ce ele se privesc, întruna
Și se alintă cu suave șoapte,
Vă spun rețeta “Soarele și Luna”
Anume, pentru tortul “zi și noapte”.
Și-așa cum fac de fiecare dată,
Un mod de preparare a descrie,
Înmoi condeiul meu în ciocolată,
Ca să creez o dulce poezie.
De-aceea pentru tortul “zi și noapte”,
Este nevoie, a fi pregătite
Și două blaturi, dinainte coapte,
Care să aibă culori diferite.
Din gălbenușuri, zahăr, ciocolată,
Cu unt, un blat mai negru se mixează,
Cacao, praf de copt, nucă tocată
Și-apoi făină se încorporează.
La urmă, peste tot, se pune-acuma,
De sus în jos, cu grijă învârtită,
Bătută din albușuri, toată spuma
Și cu un pic de zahăr îndulcită.
Iar pentru-a deveni fenomenală,
Se toarnă într-o formă tapetată,
Cu o hârtie de copt, specială
Sau doar cu unt și cu făină dată.
Pentru o oră, în cuptor se pune,
La focul potrivit, până se coace,
Iar între timp voi arăta și spune,
Cum cel de-al doilea blat se poate face.
Se bat albușuri, cu un pic de sare,
Iar când din ele-o spumă se formează,
Se mai mixează, la putere mare,
Cu zahărul, ce se încorporează.
La urmă, praf de copt și cu făină
Și nucă-apoi, cu un cuțit tăiată,
Ca prăjitura asta să devină,
Spectacol de savoare minunată.
În forma, dinainte pregătită,
Se pune toată și se netezește,
La copt se lasă, până-i rumenită
Și-apoi, deoparte, până se răcește.
La fiert se pune laptele, cu sare,
Zahăr, făină, ouă se mixează,
Se-adaugă-nvârtind cu grijă mare,
Până o cremă groasă se formează.
Și se mai pune-n cremă, de-i fierbinte,
O ciocolată, care se topește,
Cacao și cafea și-apoi, cuminte,
Se dă deoparte, până se răcește.
Cu untul moale-apoi o să se frece
Și-așa devine crema mai gustoasă,
Iar după ce va sta puțin la rece,
Se bate tare, pentru-a fi pufoasă.
Se taie blatu-n felii transversale,
Încât cel negru-n trei, să se separe,
Iar celălalt, în două părți egale,
Intercalate-apoi, după culoare.
Se pune un blat negru, apoi cremă,
Iar unul alb, deasupra se așază
Și mai departe, cu aceeași schemă,
Tortul, încet, încet se finisează.
Apoi se pregătește o glazură,
Două culori, ciocolată topită,
Care se toarnă-ncet pe prăjitură,
Să fie-n zi și noapte împărțită.
Și pe o jumătate este soare,
Iar dincolo sunt stelele și-o lună,
Fiindcă-ntr-o parte este ziua mare,
Pe când cealaltă-ți spune “Noapte bună!”.
Și chiar dacă nu e perfecțiune,
Decorul de pe-această prăjitură,
Fără vreo îndoială, vă pot spune:
Savoarea ei înseamnă artă pură.
Iar dacă tai, din el, câte-o felie,
Ori altcuiva, îl dăruiești cu totul,
În orice caz, va fi o bucurie
Și-o desfătare pentru gusturi, tortul.